Ai o poză? Identifică rocile instantaneu cu aplicația Rockby
Deschide aplicațiaDescriere
Turcoazul este un mineral fosfat hidratat de cupru și aluminiu, cu formula chimică CuAl₆(PO₄)₄(OH)₈·4H₂O. Culoarea sa variază de la albastru cer la verde-albăstrui și verde-măr, adesea cu vene sau matrice de rocă gazdă (limonit, gresie, șist) de culoare maro, negru sau gri. Este opac și are un luciu ceros până la sub-vitros. Este o piatră relativ moale, cu o duritate de 5-6 pe scara Mohs, ceea ce o face susceptibilă la zgârieturi și abraziune. Densitatea sa este de aproximativ 2.6-2.8 g/cm³.
Cum să identificați
- Culoare
- Albastru cer, albastru-verzui, verde-măr. Culoarea este adesea uniformă, dar poate prezenta vene sau pete de matrice de rocă gazdă (maro, negru, gri).
- Luciu
- Ceros până la sub-vitros, uneori mat.
- Textură
- Microcristalină, compactă, adesea cu o textură fină, netedă la atingere. Poate fi nodulară sau botrioidală.
- Formă cristalină
- Rar se găsește în cristale distincte. De obicei apare ca mase criptocristaline, noduli, concrețiuni, umpluturi de vene sau cruste. Cristalele sunt triclinice, dar sunt extrem de rare și microscopice.
- Clivaj
- Nu prezintă clivaj distinct. Fractura este concoidală până la neregulată.
- Mediu geologic
- Zone de alterare hidrotermală în depozite de cupru, în roci vulcanice, sedimentare sau metamorfice, în condiții aride sau semi-aride. Se găsește adesea în fisuri și cavități.
Fapte cheie
- Duritate: 5-6 pe scara Mohs
- Greutate specifică: 2.6-2.8 g/cm³
- Sistem cristalin: Triclinic
- Culoare: Albastru cer, albastru-verzui, verde-măr
- Luciu: Ceros până la sub-vitros
- Transparență: Opac
- Spărtură: Concoidală până la neregulată
- Clivaj: Niciunul (sau foarte slab, nedetectabil)
- Compoziție: Fosfat hidratat de cupru și aluminiu
Verificare rapidă
- Culoare: Albastru cer, albastru-verzui, verde-măr
- Luciu: Ceros până la sub-vitros
- Urmă: Albă
Caracteristici fizice
- Habitus cristalin: Mase criptocristaline, noduli, concrețiuni, umpluturi de vene, cruste. Cristalele sunt extrem de rare și microscopice.
- Tip de clivaj: Nu prezintă clivaj distinct.
- Tip de spărtură: Concoidală până la neregulată, uneori sfărâmicioasă.
- Tenacitate: Fragil
- Tip de luciu: Ceros, sub-vitros, mat
Formare
Turcoazul este un mineral secundar, format prin alterarea rocilor bogate în aluminiu, în prezența soluțiilor apoase care conțin cupru și fosfor. Aceste soluții, adesea acide, se infiltrează în fisuri și cavități din roci, unde, prin reacții chimice complexe și precipitare, depun turcoazul. Procesul este favorizat de condiții aride sau semi-aride, care permit evaporarea lentă a apei și concentrarea elementelor. Se găsește adesea în zone de alterare hidrotermală asociate cu depozite de cupru, în roci vulcanice, sedimentare sau metamorfice.
Utilizare
Turcoazul este utilizat predominant ca piatră prețioasă și ornamentală, fiind apreciat pentru culoarea sa distinctivă. Este folosit în bijuterii (inele, coliere, cercei, brățări), obiecte de artizanat, incrustații și sculpturi mici. Din punct de vedere istoric, a fost folosit și în scopuri ceremoniale și religioase de către diverse culturi.
Distribuția vârstei
Formarea turcoazului este un proces lent, care necesită condiții geologice specifice pe parcursul a milioane de ani. Nu este asociat cu o anumită eră geologică, ci mai degrabă cu procese hidrotermale post-magmatice sau de alterare a rocilor preexistente.
Unde să găsiți
Iran (Persia)
Considerat sursa istorică a celui mai bun turcoaz, în special din minele din Nishapur. Cunoscut pentru culoarea sa albastru cer, fără matrice.
Statele Unite ale Americii
Arizona (Globe, Kingman, Sleeping Beauty), Nevada (Lander Blue, Lone Mountain, Carico Lake), New Mexico (Cerrillos). Aceste locații produc o gamă largă de culori și tipuri de matrice.
China
Provincia Hubei este o sursă importantă, producând turcoaz de diverse calități și culori.
Egipt
Minele din Sinai, exploatate de mii de ani, au fost o sursă antică de turcoaz.
Mexic
Minele din Cananea și alte locații produc turcoaz, adesea cu matrice distinctivă.
Chile
Asociat cu depozitele mari de cupru, cum ar fi Chuquicamata.
Sfaturi pentru găsire
Căutați zone de alterare
Turcoazul se formează în zone de alterare hidrotermală. Căutați roci cu semne de alterare, cum ar fi decolorarea, prezența de oxizi de fier (limonit) sau alte minerale de cupru (malachit, azurit).
Verificați fisurile și cavitățile
Turcoazul se depune adesea în fisuri, vene și cavități din roci. Examinați cu atenție aceste structuri.
Identificați rocile gazdă
Turcoazul se găsește frecvent în gresii, șisturi, roci vulcanice alterate și roci metamorfice. Familiarizați-vă cu aspectul acestor roci în zona de prospectare.
Culoarea și luciul
Căutați fragmente de rocă cu o culoare albastru-verzui distinctivă și un luciu ceros. Chiar și bucățile mici pot fi indicatori.
Testul de duritate (cu precauție)
Turcoazul are o duritate de 5-6. Poate fi zgâriat de un cuțit de oțel (duritate 5.5), dar nu de o monedă de cupru (duritate 3.5). Folosiți acest test cu precauție pentru a nu deteriora specimenul.
Roci similare
Crisocola
Chrysocolla
Cunoscută și ca: Piatra de cupru
Variscit
Variscite
Cunoscută și ca: Turcoaz american
Howlit
Howlite
Cunoscută și ca: Turcoaz alb
Jasp
Jasper
Cunoscută și ca: Jasp albastru
Clasificarea științifică
- Clasă minerală
- Fosfați
- Grup
- Grupul Turcoazului
- Sistem cristalin
- Triclinic
- Formulă chimică
- CuAl₆(PO₄)₄(OH)₈·4H₂O
- Compoziție
- Oxid de cupru (CuO) 9.78%, Oxid de aluminiu (Al₂O₃) 37.61%, Pentoxid de fosfor (P₂O₅) 34.90%, Apă (H₂O) 17.71%
Explorează Turcoaz
Identifică roci oriunde
Gratuit pe iOS, Android și Web. Identificare prin fotografie, bază de date completă și colecția ta personală.